Cu persoane, moduri si timpuri

Arghezi e poetul lutului si pulberii de ingeri care spunea ca placerea durabila a vietii este descoperirea sisifica sau naiva a lumii din nou: cu adevarul sau eroarea ei-daca intereseaza.(Scrieri, XXI). Circumscrisa de opozitii atat in afara cat si inauntrul nostru, dar mai ales pe dedesubt, lumea cu oamenii si timpurile sale ne fascineaza sau ne dezamageste cu aceeasi surpriza sau dezumflata lovitura de teatru...iar noi, aproape nauciti de atatea schimbari de decor, de atatea masti care ne atrg prin frumusetea sau justetea personajului pe care il reprezinta speram si iar speram iar eu ma intreb oare nu ne pierdem vremea sperand? In tot acest interval ne ramane increderea poetilor in cantul sau ruga fapturii si Faptuitorului:
"Intreaga noapte au cantat din sute
De fluiere, cimpoaie si viori
Si din uneltele necunoscute
Vantul si ploaia pe invelitori
Vulturii, corbii au venit cu totii
Si rad in coruri grave de metal
Vazand cum mor in noaptea lunga hotii
Subt lacatele mari de la spital."
(T.Arghezi, "O noapte")